Aparitia lamaiului si a fructelor acestuia a fost mentionata de multi calatori de-a lungul istoriei, chiar daca lamaile nu puteau fi considerate alimente. Atat florile cat si fructele acestui copac erau folosite pentru a parfuma camerele si pentru a omori unele insecte care nu suportau acest miros.
Aparitia lamailor in Europa a fost o intamplare naturala, insa istoricii din zilele noastre cred ca acest pom a fost adus de catre Alexandru cel Mare din India in Grecia, Turcia si Africa de Nord in secolul 4 inaintea erei noastre. Pe atunci acesti pomi erau numiti citron.
Semne ale existentei lamailor sunt prezente in picturile de pe peretii templului Karnak din Egipt. Exista insa si semne ale existentei lamaiului si pe teritoriile evreilor pe cand acestia se aflau sub exilul babilonienilor. Chiar daca se spunea ca lamaii erau crescuti de catre evrei nu exista o mentionare a acestora in Biblie. Prima mentiune a lamaiului in istoria Europei ii apartine lui Theophrastus si dateaza din anul 350 inainte de Hristos. Urmatoarea mentiune ii apartine lui Alexandru cel Mare.
In cele mai multe mentionari ale lamaiului in istoria europeana el este cunoscut sub denumirea de lamai persian. Scriitorii spuneau despre el ca avea o mireasma placuta, ca era un bun remediu pentru persoanele care au fost otravite si improspata respiratia. Lamaiul era cunoscut si grecilor,dar si romanilor. Printre ruinele cetatii Pompei, distrusa de o erupere a vulcanului Vezuviu, a fost gasita o bucata de tigla pe care era pictata o lamaie.
O alta dovada a existentei lamaiului in Roma este o bucata de mozaic din secolul 2 dupa Hristos pe care era pictata o lamaie care crestea pe o creanga. Alte dovezi au fost descoperite in Turcia, mai precis in Istanbul. Ele dateaza din anul 300 dupa Hristos si infatiseza picturi atat cu lamai cat si cu portocale care erau inconjurate de frunze verzi si crengi care pareau proaspat taiate din pomi. Ele pot fi vazute in capitala Turciei in moschei, locuri care pe vremuri erau bisericile imparatului Constantin.
Nu se stie inca unde, cum si cand speciile de citrice s-au diversificat atat de mult. Iata cateva exemple de citrice: portocala dulce, lamaia, grapefruitul, grapefruitul rosu sau mandarinele. S-a ajuns la un consens general si anume ca toti acesti copaci s-au dezvoltat pe cai naturale sau artificiale.
Este foarte bine cunoscut faptul ca romanii cresteau numai portocali si lamai. Dupa caderea Romei invaziile barbare au raspandit cultivarea citricelor si in nordul Africii, Spania si Siria. Raspandirea portocalelor acre si a lamilor s-a extins si plantarea acestor pomi s-a facut prin intermediul semintelor. Din acestea cresteau pomi similari cu cei care au produs fructele respective. Datorita cruciadelor arabe acesti pomi au fost raspanditi si in restul Europei.
Portocala dulce sau Citrus sinensis a apurut abia in anul 1400. Cand turcii s-au luptat cu Imperiul Roman in 1453 rutele pe care se faceau schimburi au fost inchise. Regii din Europa au incercat sa gaseasca alternative si astfel au ajuns sa faca schimburi cu China si India. Aparitia portocalei dulci in Europa a schimbat evolutia citricelor. Se pare ca originile acestui tip de portocala sunt in India. Acest lucru este demonstrat de portughezul Vasco da Gama care a intreprins o calatorie aici in anul 1498. Din aceasta cauza portocala dulce mai este cunoscuta si sub denumirea de portocala portugheza. In 1707 se pare ca in Spania existau crescatorii de portocale, smochini, gutui, rodii, piersici, caise, mere, pere, duzi, nuci si alti pomi fructiferi. Aceste lucruri sunt dovedite de documentele pe care le tineau horticultorii.
Mandarinii sau Citrus reticulata apare in istoria Chinei inca din anul 1100. In aceasta perioada ei nu erau cunoscuti in Europa. Ei au fost adusi aici in jurul anului 1805 dintr-o provincie din China si s-au raspandit foarte repede in toata Europa.
Grapefruitul rosu sau Citrus grandis, numit de unii marul lui Adam, crestea in Palestina in anul 1200. El era plantat si crescut de catre arabi. Se crede ca acest fruct ar avea origini asiatice.
Grapefruitul sau Citrus paradisi se crede ca este o mutatie a grapefruitului rosu. Ei sunt denumiti asa deoarece cresc in ciorchi ca si strugurii. Cei mai multi cultivatori de citrice au crezut ca nu sunt comestibile pana cand A.L. Duncan a descoperit o specie care putea fi consumata. Aceasta specie se numeste astazi grapefruitul Duncan. Variantele necomestibile cersc si astazi in Florida.
Christopher Columb a adus citricele pe insula Haiti in anul 1493. Se crede ca el a transportat aici numai semintele de portocale acre si dulci, lamai si mandarine. Istoria arata ca aceste citrice s-au adaptat foarte bine in coloniile americane incepand cu anul 1565. Ele erau crescute cel mai mult in Saint Augustine, Florida si pe coasa sudica a Carolinei.
William Bartram mentioneaza in cartea sa „Calatorii” faptul ca a vazut o multime de portocali de-a lungul raului Saint John din Florida in anul 1773 intr-una din calatoriile sale. Scriitorul a crezut ca acesti pomi isi au originile in Florida insa nu este asa. Ei au fusesera adusi in America de catre spanioli cu multe secole in urma. Industria citricelor a capatat amploare foarte repede, in jurul anului 1821 cand spaniolii au renuntat la teritoriile lor. Portocalii salbatici au fost imbunatatiti de catre cultivatorii din Florida care au descoperit cat de bun este sucul acestor fructe. Din acel moment a inceput a sa se comerializeze portocalele. In jurul anului 1880 acestea erau trimise la New York cu trenul sau cu vaporul. Industria citricelor a fost stimulata de aparitia caii ferate deoarece ele puteau fi trimise foarte repede dintr-o parte in alta.
In statele din America Florida era cea care domina productia de citrice pana in anul 1894 cand s-au produs ingheturi in aceasta zona. Portocalii care au mai putut fi salvati au fost mutati in Alabama, Texas si Louisiana. Citricele sunt cunoscute peste tot in lume ca fiind niste fructe benefice, pline de vitamina C si numeroase alte vitamine si minerale. Ele sunt foarte utilizate in productia alimentara, iar sucurile lor sunt consumate de oamenii din toata lumea.
